Artistul consideră sculptura un dialog continuu între memoria culturală și sensibilitatea contemporană. Lucrările lui pornesc de la convingerea că marile mituri, arhetipurile sacre și simbolurile care au modelat cultura europeană nu aparțin trecutului, ci continuă să vorbească despre condiția umană. Ele nu sunt reproduse, ci transformate într-un limbaj sculptural contemporan, capabil să genereze noi interpretări. În viziunea sa, fiecare generație are responsabilitatea de a redescoperi și a reînnoi patrimoniul cultural pe care l-a primit. Cultura nu supraviețuiește prin simplă conservare, ci prin creație. De aceea, artistul revine constant la figuri precum Medusa, sirenele și alte simboluri mitologice sau sacre, nu ca simple repere istorice, ci ca simboluri vii capabile să exprime tensiunile și întrebările omului contemporan. Practica lui îmbină tradiția sculpturii figurative cu un limbaj plastic contemporan.
„Memoria colectivă păstrează structurile arhetipale ale miturilor, transformând istoria liniară în evenimente cu semnificație eternă.” Mircea Eliade
ABYSSUS este o coborâre în profunzimile imaginarului uman, acolo unde mitul, memoria și subconștientul se întâlnesc.
În practica sa artistică, Eugen Varga explorează formele arhetipale și imaginile mitologice ca expresii ale unei memorii care depășește experiența individuală. Sculpturile sale pornesc de la personaje, fragmente și simboluri recognoscibile, pe care le transformă și le reconstruiește într-un limbaj personal, aflat între uman și imaginar, între corp și mit.
Abisul devine un spațiu al întâlnirii cu ceea ce se află dincolo de suprafață — cu memoria arhaică, cu instinctele, fricile și imaginile care continuă să existe în subconștientul colectiv. Formele fragmentate și metamorfozate ale lui Eugen Varga par să provină dintr-un timp indefinit, dar în același timp vorbesc despre prezent și despre fragilitatea identității umane.
Pentru artist, materia nu este doar suport al formei, ci și purtătoare de memorie. Prin sculptură, imagini vechi sunt recuperate, transformate și aduse într-o existență contemporană. Mitul nu este ilustrat, ci reactivat; nu este povestit, ci lăsat să se manifeste prin formă.
ABYSSUS este, astfel, o invitație la o călătorie către acele teritorii interioare în care raționalul se întâlnește cu instinctul, prezentul cu memoria, iar forma vizibilă cu ceea ce rămâne ascuns.
O coborâre spre originea imaginii, spre memoria arhaică și spre ceea ce, dincolo de timp, continuă să ne locuiască.






